Am muncit în Italia ca să strâng bani pentru o casă, iar între timp copiii mă chemau insistent acasă. Aveau un surpriză uriașă pregătită!
Nu plănuisem să mă întorc în țară în vacanțe, ca să nu cheltuiesc bani inutil, dar fiul și fiica mea insistau atât de mult încât am cedat. Ieri am ajuns acasă și încă nu mă pot liniști: lacrimile curg pe obraji. Am primit un asemenea cadou…
Timp de cinci ani am lucrat în Italia, strângând bani pentru a cumpăra o casă. Noi, copiii și cu mine, locuiserăm înainte cu mama mea într-un apartament în capitală, dar când ea a murit, a trebuit să vindem locuința și să împărțim banii între trei: mai am un frate și o soră.
Cu banii strânși am reușit să cumpărăm o casă la țară, departe de oraș, dar mai trebuia să câștigăm bani ca să cumpărăm un apartament nou. În acești cinci ani m-am întors acasă doar de două ori. Am muncit cu sârguință, economisind fiecare bănuț pentru copiii mei.
Când am ajuns, copiii m-au dus la apartamentul fiicei mele mari din capitală. Nu am acordat prea multă atenție locuinței, pentru că era închiriată, și eram pur și simplu fericită să îmi văd copiii. Totuși, la cină, fiul meu a pus cheia pe farfuria din fața mea. Nu înțelegeam ce se întâmplă, dar fiica mi-a explicat că apartamentul nu este închiriat: îmi aparține mie.
Am fost uimită, pentru că apartamentul era deja mobilat, iar eu sigur nu mai trimisesem destui bani pentru un apartament în capitală. Apoi fiul meu mi-a explicat că șeful lui a decis recent să își vândă apartamentul și, aflând despre dorința familiei lor, i-a oferit imediat să îl cumpere. Copiii și-au adus economiile, iar ce lipsea au împărțit la jumătate.
Nu mă puteam opri din plâns: le trimisesem bani pentru zile de naștere și sărbători, iar ei au pus totul deoparte până la ultimul bănuț, ca să mă întorc mai repede din Italia și să pot trăi liniștit în țara mea… Nu pot exprima în cuvinte cât de mult îi iubesc. Și cât de mândră sunt de ei…